A trecut fix un an de când Judecătoria Suceava a dispus dizolvarea Asociaţiei Sportive Fotbal Club „Cetatea” Suceava. Era echipa în care sucevenii şi-au pus ultimele speranţe de a mai vedea fotbal de calitate pe Areni. În zadar pentru că interesele politice dictau altceva. Istoria creşterii şi descreşterii Cetăţii s-a scris vreme de mai bine de patru ani sub domnia lui Dumitru Moldovan. Venit de niciunde la cârma unei echipe în metastază, Ciprian Anton a asistat nedumerit la ultimele horcăieli ale unui club uitat şi deja îngropat de întâi-stătătorul Sucevei.
Destinul unei echipe înfiinţată doar pentru a servi ca unealtă electorală era deja stabilit înainte să fie viraţi primii bani de la Primărie. N-a contat nici cât o ceapă degerată faptul că printre membrii Consiliului Director al clubului se aflau oameni de fotbal, ca Ioan Radu sau Silviu Stănescu, cei care au privit cu gura căscată la prăbuşirea clubului.
Antrenorul scos din pălărie de fiecare dată când Lungu vrea ordine la echipă spunea în urmă cu vreo câteva luni că vina pentru desfiinţarea echipei aparţine presei şi galeriei. Soţul celei mai bune prietene a nevestei primarului uită că el a fost cel care aflându-se întotdeauna în conducerea clubului nu a mişcat niciun deget pentru a îndrepta lucrurile.
O promovare, retrogradarea şi din nou promovare este istoria pe scurt a Cetăţii. Un sezon pe locul cinci, apoi un antrenor coleric, un primar înjurat, jucători nervoşi şi fonduri tăiate, acestea sunt punctele de reper ale epocii.
Constanta a fost dată de preşedintele machiavelic, smerit în faţa stăpânirii, abil negociator de contracte cu jucătorii, grabnic împărţitor de prime fără criterii limpezi pentru vestiar, prieten cu unii arbitri dar bănuit de învârteli necurate la transferuri.
Lipsa banilor s-a simţit odată cu conflictul dintre antrenor şi primar. Plecarea lui Pană şi a lotului Otopeni, scăderea contractelor şi instalarea lui Radu după scurta experinţă cu Murariu n-au contat pentru Lungu. Abandonat de „patron”, clubul a fost găsit cu datorii de 23 de miliarde la Fisc. Plecarea lui Moldovan era inevitabilă.
Instalat preşedinte după ce ăl mai „descurcăreţ” ziarist sportiv din oraş a făcut antecameră o săptămână la Lungu, Ciprian Anton a făcut-o pe elefantul în magazinul cu porţelanuri. Venit din funcţia de preşedinte la Sporting, Anton s-a dovedit un ageamiu în ocârmuirea Cetăţii. Incapabil să înveţe din greşelile lui Moldovan, Anton i-a dat afară pe „ăia vechi” şi l-a adus pe vicepreşedintele de la Sporting, Aurel Constantin, la şefia Centrului de Copii şi Juniori. Acompaniat de nepricepuţi, Anton a reuşit doar să îngroape şi mai tare clubul deja muribund.
În timp ce la tribuna oficială se montau termopane, Areniul era văruit iar biroul de preşedinte era decorat cu fotografiile lui Hagi, grupele de copii aproape s-au desfiinţat, mulţi dintre ei fiind tranferaţi la Sporting. Jucătorii neplătiţi, nemâncaţi la întoarcerea din deplasări şi fără un chior în buzunar cu care să-şi plătească drumul spre casă de sărbători erau singura avere a Cetăţii. Fondurile de la primărie fuseseră deja cheltuite pe fripturi cât pentru o întreagă armată. Exodul jucătorilor spre Botoşani prevestea sfârşitul. Anton a aflat din presă că judecătorii au decis dizolvarea clublui, a spus că nu mai are rost să facă recurs şi a cerut federaţiei retragerea din campionat.
Acum, la un an după desfiinţarea Cetăţii, cei doi foşti preşedinţi ai clubului se luptă să-i ocupe ruinele. Campanii de presă, nenumărate drumuri la primărie, transferuri de jucători şi primenirea staff-urilor sunt armele bătăliei. Asaltul pentru cei câţiva lei de la primărie a demarat la începutul anului. Tandemul Moldovan - Radu mizează pe relaţia cu primarul, Anton şi Prichici vin cu promisiuni legate de proiecte şi investiţii. Cum vor reuşi oare să ajungă în liga a II-a cei care n-au reuşit nici măcar să ţină Cetatea pe linia de plutire? Pauza de un an să fi fost un sfetnic bun?
În articolul următor vorbim despre cum au fost cheltuiţi ultimii bani ai Cetăţii. Să ştie tot poporu'.
0 Comentarii