Recorder vs. Godină, întrebări vs. certitudini și verdicte

S-au adunat deja mulți ani de când lucrez în mass-media și în tot acest timp am ajuns să am o singură certitudine, aceea că niciodată nu poți avea certitudini. Mai ales când ai de-a face cu o situație conflictuală. Fiecare parte va accentua aspecte care să îl pună pe celălalt într-o lumină proastă și va încerca să își acopere propriile greșeli. Iar „adevărul e undeva la mijloc” nu este o simplă frază, ci descrie fidel astfel de situații. Adevărul nu va fi perfect la mijloc, dar nici într-o extremă sau cealaltă. Undeva între. Iar tu ca jurnalist trebuie să ridici acele întrebări care să ajute publicul să discearnă folosind propriul raționament.

Când eram mai tânăr, mai entuziast și, desigur, mai naiv, am făcut de multe ori eroarea să consider că am aflat toate informațiile de care am nevoie, să mă grăbesc să trag concluzii și să prezint publicului acele concluzii ca pe niște certitudini, să pronunț verdicte. Cu anii și cu experiența acumulată am învățat că certitudinile sunt aproape imposibile. În schimb, mult mai importante sunt întrebările. Iar un material de presă consider că este bun nu neapărat când livrează așa-zise certitudini, când pronunță verdicte, ci când ridică întrebări.

Am urmărit disputa dintre polițistul Marian Godină și redacția Recorder după publicarea reportajului „Instituții pentru cei puternici. Cazul polițistului Filimon”. Ce mi-a atras atenția a fost tocmai diferența de abordare dintre cele două părți.

Pe de o parte, Recorder a ridicat în reportaj mai multe întrebări și a exprimat dubii și îndoieli cu privire la legalitatea, oportunitatea și moralitatea modului în care au reacționat instituții ale statului, mai ales șefii acelor instituții, după incidentul din parcare.

De cealaltă parte, Maria Godină a livrat publicului o lungă serie de certitudini și verdicte despre desfășurarea incidentului, vinovăția oamenilor implicați și legalitatea cu care au reacționat polițiștii și șefii lor de la IPJ Bihor.

Când ai doar certitudini și pronunți verdicte, lucrurile se opresc acolo. În schimb, când ridici întrebări, noi, societatea, avem ocazia să înțelegem mai clar ce a mers bine și ce a mers rău, dacă, unde și cum s-a greșit și, cel mai important, ce trebuie să facem să evităm repetarea greșelilor.

De aceea, într-o astfel de situție, între cei care ridică întrebări și cei care se grăbesc să livreze certitudini sau să pronunțe verdicte, voi prefera întotdeauna întrebările.