Despre "experimentul" Cetatea şi banii pentru sport

Noua Cetate, scoasă din pălărie de Mircea Grosaru la începutul verii şi dispărută la fel de brusc după câteva săptămâni, şi-a ratat singurul scop pentru care ar fi meritat să existe. Botezat cu un pretenţios "1920" în coadă, clubul plămădit fără echipă, fără stadion, fără echipament şi fără conducere ar fi putut, din greşeală, să-şi depăşească condiţia de club zămislit din start fără viitor.


Nici faptul că Ovidiu Murariu şi-a ratat vacanţa de vară şi nici puţinii jucători care au ales să revină la Cetatea nu au reuşit să schimbe nimic.

Singurul lucru pe care ar fi putut să îl facă experimentul FC Cetatea 1920 pentru microbiştii suceveni era provocarea unei dezbateri publice cu privire la sprijinul pe care autorităţile (nu) îl oferă sportului.
Faptul că nu au primit nici măcar vagi promisiuni că vor fi ajutaţi cu bani de primărie şi nici măcar nu au fost lăsaţi să joace pe Areni, ar fi putut crea premisele unei discuţii pe marginea viitorului pe care îl are sportul local fără sprijin de la buget.

Suceava nu are oameni de afaceri dispuşi să investească în sport şi asigurarea finanţării rămâne la Primărie şi Consiliul Judeţean. Dacă anii trecuţi au mai scăpat nişte bani dinspre Areni şi Palatul Administrativ către sporturile de echipă, anul acesta banii sunt din ce în ce mai puţini.

Primăria a alocat Rapidului doar trei miliarde din cei zece care erau pregătiţi pentru fotbal. Şi nici măcar n-au intrat toţi în contul clubului, un sfert s-a dus pe cantonamentul defunctei Cetatea de la pensiunea deputatului pedelist Dumitru Pardău.
La handbal, anul trecut Primăria a dat doar jumătate din cât s-a promis. Nici anul ăsta nu ştiu dacă vor fi daţi toţi banii. În schimb, Consiliul Judeţean are vreo doi ani de când nu a mai dat niciun leu pentru CSU. Nici cei de la volei nu o duc mai bine.

În schimb avem patinoare inutile, statui hidoase, şanţuri, ouă încondeiate cu autocolant decolorat, iar şanţuri, pavele, alte şanţuri, gropi, grădiniţă transformată în sediu de partid şi, evident, multe, foarte multe şanţuri.

Cetatea lui Grosaru şi-ar fi meritat existenţă de-o vară doar dacă reuşea să stârnească o dezbatere privind finanţarea sportului. N-a reuşit, deşi Mircea Grosaru ar fi putut profita de funcţia de parlamentar pentru a stârni o astfel de discuţie. Dar poate că nici nu a vrut,  poate că a avut cu totul şi cu totul alte intenţii.

Suceava, oraşul cu câteva mii de infractori periculoşi pentru bugetul statului

Ştiţi care e ultima preocupare a statului? Da, într-adevăr, să stoarcă cât mai mulţi bani de la contribuabil după ce timp de foarte mulţi ani au ignorat tacit anumite venituri.

Nu ştiam dacă să râd sau să plâng când am citit că o femeie de 61 de ani este cercetată penal pentru că nu a declarat venituri din închirierea unei locuinţe. Detalii aici.
În ultimii trei ani şi jumătate, femeia ar fi trebuit să plătească în tota impozit pe venit de 1.300 de lei. Ea este acum cercetată penal pentru evaziune fiscală.

Profit de această ocazie să mă autodenunţ. Domnu' IPJ Suceava, în ultimii trei ani am locuit şi eu cu chirie în Suceava şi doresc să vă informez că proprietarul garsonierei în care stau este cel mai mare duşman al bugetului de stat pentru că nu a plătit impozit pe banii de chirie.

Aaa, şi la fel ca el mai procedează vreo câteva mii de suceveni. Ei, cum adică nu mă crezi. Ia aruncă o privire prin anunţurile din ziare. Sau mai bine întreabă-te unde stau miile de studenţi care nu încap în căminele universităţii. Sau miile de tineri care nu au prins una din cele câteva locuinţe construite prin ANL. Tâmpiţi....

Cine vine la Agricultură?

Mihail Dumitru, ministrul anonim al agriculturii va fi cu siguranţă remaniat. Cum se ştie că Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale este în "zona de influenţă" a lui Flutur, viitorul ministru va avea nevoie de ok-ul lui.

În decembrie 2009, ministru a fost propus Orest Onofrei, care s-a retras când şi-a adus presa aminte de un acident mortal din urmă cu vreo opt ani.

Pe cine crezi că îl va pune acum Flutur la Ministerul Agriculturii în locul lui Mihail Dumitru? Cam care ar fi opţiunile?

Şcoala cu WC la preţ de vilă

Primarul Petrică Onica de la Horodnic de Jos s-a gândit că şcoala din comună ar avea nevoie de un WC mai acătării. Şi are dreptate, cu umblătoarea din fundul curţii nu prea se mai poate.

Ce mi se pare mie foarte ciudat este că elevii de la Horodnic se vor simţi mai uşuraţi într-un spaţiu care va costa cinci miliarde de lei vechi (!!!). Ei, nu chiar cinci în capăt. Ci doar 4,85 de miliarde. Adică aproape vreo 120.000 de euro.

Cu banii ăştia în Suceava îţi cumperi două apartamente în buricul târgului sau o ditamai vila la periferie.

Eu mă întreb oare cum se vor simţi profesorii cu leafa tăiată dar cu budă modernă? Aşa-i că vor munci cu drag şi spor.
Dar elevii? Unora cu siguranţă le chiorăiesc maţele de foame când vin la şcoală. Dar asta puţin contează când se împart banii. Important e că avem budă la preţ de vilă. Probabil că dintr-o dată a crescut brusc şi calitatea actului educaţional la Horodnic. Acuşi să vezi cum răsar olimpicii ca ciupercile după ploaie.

Ouăle lui Coroamă

Azi vă propun să vă delectaţi cu o intervenţie mai veche făcută în Parlament de independentul, afiliat grupului PDL, Gheorghe Coroamă. Asta ca să vedeţi cu ce se ocupă parlamentarii noştri. Declaraţia este din 23 februarie 2010.

Vreau să vă rog, pe această cale, să facem cu toţii toate demersurile necesare pentru a nu mai permite ca populaţia să fie dezinformată de tot felul de organizaţii care transmit informaţii incorecte, ce nu au legătură nici cu ştiinţa, nici cu legislaţia Uniunii Europene. Nu ştiu ce interes ascuns urmăreşte domnul Gabriel Păun prin declaraţiile pe care le-a făcut referitor la ouăle româneşti. 

Doar 17% dintre găinile crescute pentru ouă sunt ţinute în cuşti şi sunt hrănite la fel ca cele care cresc la sol, în aer liber sau ecologic, conform datelor Ministerul Agriculturii.Astfel, din cele 38,17 milioane de găini pentru ouă de consum din România, doar 17% au fost crescute anul trecut în baterii, comparativ cu 68%, media în UE. Restul găinilor au fost ţinute în hale la sol, în aer liber şi ecologic.

În România funcţionează 168 de ferme de găini ouătoare. Dintre acestea, 108 utilizează sistemul de creştere în baterii (34 exploataţii comerciale deţin cuşti îmbunătăţite, iar 74, neîmbunătăţite), şi 60 folosesc sistemul de creştere la sol şi sistemul ecologic. Legislaţia europeană permite folosirea cuştilor neîmbunătăţite până în 2012, şi dau exemplul Poloniei, unde 75% din producţia de ouă este obţinută de la găini crescute în astfel de cuşti. Uniunea Europeană nu vrea eliminarea bateriile, ci doar îmbunătăţirea lor, în aşa fel încât vor fi extinse de la 500 cm² la 750 cm², vor avea un cuibar şi o stinghie. Cerinţele pentru etichetarea ouălor proaspete au fost introduse în Uniunea Europeană în 2004. În acest sens, fiecare ou trebuie să aibă o ştampilă de la producător - astfel, consumatorii au libertatea de a alege. Uniunea Europeană a luat această iniţiativă a marcării în cazul în care consumatorul va dori să cumpere doar ouă marcate cu 0, ecologice. 

România a adoptat legislaţia UE privind bunăstarea păsărilor, respectiv 1999/74, de stabilire a standardelor minime pentru producţia găinilor ouătoare precum şi Regulamentul privind standardele de comercializare aplicabile ouălor. În baza acestor regulamente care stabilesc că toate ouăle destinate consumului uman se marchează cu un cod alfanumeric ce reprezintă, pe de o parte, sistemul de întreţinere a găinilor ce au produs ouăle respective, iar pe de altă parte, trasabilitatea oului, nu se face nicio trimitere la diferenţe de calitate a ouălor de consum şi, de asemenea, nu se face nicio apreciere privind faptul că ouăle de la cuşti ar putea fi dăunătoare sănătăţii omului. Prima cifră din codul alfa numeric, care reprezintă sistemul de creştere al păsărilor, nu are nici o legătură cu siguranţa alimentară a oului destinat consumului, ci doreşte să rezolve o problemă de etică, respectiv bunăstarea păsărilor. 

Consider că toţi cei care doresc să se pronunţe cu privire la siguranţa alimentară a produselor româneşti, trebuie să ţină cont de faptul că producătorii interni sunt aliniaţi la toate standardele de producţie stabilite de legislaţia Uniunii Europene.

În original aici.

Suceava în 1925

În urmă cu ceva ani, prin perioada interbelică, Suceava era doar un târg de provincie slab populat şi fără industrie. Asta şi pentru că centrul fostei provincii Bucovina, teritoriu astfel denumit în perioada în care s-a aflat temporar sub ocupaţie austriacă, era oraşul Cernăuţi.

Într-un Anuar editat în anul 1925 am găsit următoarea descriere pe scurt a oraşului şi judeţului Suceava:

Judeţul Suceava

Suprafaţa: 56.933 ha
Comune urbane: 1 - Suceava
Comune rurale: 40
Cătune: 32
Populaţia totală: 70.240

Oraşul Suceava

Suprafaţa: 2304 ha
Locuitori: 10.184 (spre comparaţie, Cernăuţiul avea 100.000 de locuitori iar Rădăuţiul avea 20.000 de locuitori)

Industria:
o fabrică de cărămidă, o fabrică de tăbăcărie, una de ciorapi, una de lumănări şi săpun şi două mori.

Invăţământul: 
Un liceu particular de fete, un internat, o şcoală industrială de aplicaţii, o şcoală de cusut lenjerii, o şcoală inferioară de agricultură şi patru şcoli primare.

În Suceava erau atunci doar şase biserici ortodoxe (azi nu le mai ştie nimeni numărul), patru armeneşti, una romano-catolică, una greco-catolică şi nouă temple (sinagogi). Mai aveam tribunal şi judecătorie de ocol.

Când voi avea timp o să vă arăt Paginile Aurii de pe vremuri. Cam ce meserii erau practicate prin oraşul nostru. În Suceava exista, de exemplu, un afişagiu, un cufărar şi chiar un ... cuţitar.
Cam micuţ oraşul în urmă cu 80 de ani, nu-i aşa?

High în Bucovina

Pentru că ne pricepem de minune la conceput branduri. De ţară sau doar de judeţ.

Pentru că prea mulţi bani sunt aruncaţi în vânt cu aşa zisa promovare a turismului.

Pentru că şi-au băgat picioarele în Festivalul Medieval şi au făcut economie de un miliard de lei vechi dar sparg de zece ori mai mulţi bani pe telefoane, protocoale, cafele şi fursecuri.

Pentru că, turist fiind, trebuie să vii cu elicopterul. Drumuri n-avem.

Pentru că în judeţ vin din ce în ce mai puţini turişti. Cu tot cu parangheliile de Paşti şi Craciun.

Şi, în fine, pentru că turismul din judeţul Suceava va fi promovat sub sloganul "Hai în Bucovina". Sau "High". Chiar aşa, cum o fi?

Ceauşescu la Suceava

Trăiască 23 august. Ceauşescu, România, stima noastră şi mândria. Trei culori cunosc pe lume, etc, etc. (asta ca să intrăm în atmosferă)

Pentru că astăzi este 23 august, Ziua Naţională a României în epoca comunistă, am adăugat câteva poze de la vizitele conducătorului mult iubit prin judeţul Suceava.

Miting în centrul Sucevei cu ocazia vizitei lui Nicolae Ceauşescu - 1966




Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Suceava (Ipoteşti) - 1966




Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Suceava (C.A.P. Dumbrăveni) - 1966



Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Suceava - 1966



Congresul al XI-lea al P.C.R., Nicolae Ceauşescu în mijlocul delegaţilor din judeţele Suceava, Covasna, Ilfov, Vaslui şi Vâlcea, (noiembrie 1974)





Nicolae Ceauşescu fotografiat împreună cu grupul delegaţilor la Congresul al X-lea al P.C.R din judeţele Suceava, Sălaj şi Sibiu. (6-12 august 1969)




Vizita de lucru a lui Nicolae Ceauşescu la Uzina de piese de schimb din Suceava. (27 mai 1970).



Nicolae Ceauşescu, secretar general al P.C.R, la Uzinele de piese de schimb din Suceava, cu prilejul vizitei de lucru. (27 mai 1970).




Blocurile din piaţa 22 decembrie - 1970




Conducători de partid şi de stat în vizită de lucru în judeţul Suceava. La întreprinderea de tricotaje „Bucovina” din Rădăuţi. (16-17 septembrie 1977)



Vizita conducătorilor de partid şi de stat în regiunea Suceava (Ipoteşti) - 1966




Funeraliile lui Emil Bodnăraş, mitingul de doliu. Corpul neînsufleţit este transportat la Iaslovăţ (27 ianuarie 1976)


Parcul pe care a fost construită Casa de Cultură a Sindicatelor (1975)



foto: Fototeca online a comunismului românesc

Coş de gunoi, varianta TPL

Pentru că autobuzele cumpărate cu sute de mii de euro de Primăria Suceava pentru societatea de transport public local nu sunt dotate şi cu nişte accesorii atât de costisitoare, angajaţii TPL au improvizat coşuri de gunoi. Asta ca să nu mai arunce biletele pe jos.
Bine, doar unii. Ceilalţi le aruncă direct pe trotuar când autobuzul mai opreşte prin câte o staţie.

De ce s-a activat corul bocitoarelor de la Bucovina Literară?

Văd că în ultima vreme se întâmplă ca din ce în ce mai des "oamenii de cultură" de prin Suceava să bocească prin presă că sunt deconectaţi de la supapa fondurilor publice.

În urmă cu vreo două săptămâni, numita Angela Furtună, auto-intitulată piaristă (de la PR, să înţeleagă şi madam Furtună la ce mă refer) la Biblioteca Judeţeană, bocea prin presă că rămâne fără slujbă.
Adică fără locul ală unde se duce ea să joace Solitaire şi să scrie comunicate de presă care abia ajung la nivelul unei compuneri de clasa a doua. Şi asta să nu mai fac referire la ce formulări ilogice produce marele om de cultură.

Angela Furtună a făcut (sau doar s-a lăudat că face) greva foamei până l-a înduioşat pe Flutur, care numai să nu se aleagă cu publicitate negativă i-a promis că îşi va păstra slujba la bibliotecă.

Spre exemplificarevă propun doar un fragment din comunicatul prin care anunţa că a declanşat greva foamei. Nu cred că mai este nevoie de comentarii.

Până când îşi va asasina sau alunga România valorile şi oamenii oneşti, care îi dedică viaţa şi munca lor, şi până unde va merge clasa politică românească transpartinică pe acest vehicul distructiv al activismului de partid extremist şi al cultivării exclusiviste a profitorilor de partid, a oligarhilor şi a incompetenţilor?
Încălcându-se orice deontologie şi manifestându-se o lipsă de respect ce ţin de neostalinismul şi barocul fascisto-comunist în care România se complace şi se sinucide, am aflat despre limojarea mea din presă.

Cazul eliminării mele nedemne, al surghiunirii mele de către Directorul Bibliotecii Bucovinei, dar şi de către Consiliul Judeţean Suceava, prin presiunile grupurilor ideologice transpartinice extremiste, se adaugă sutelor de cazuri care au alungat în ultimii ani intelighentzia românească din ţară, care se opun respectului faţă de valorile autentice şi faţă de performanţele româneşti, dorind menţinerea României în provincialism, ultranaţionalism xenofob şi fascizare, în marginalitate antieuropeană, antiamericană şi antimodernă. Însăşi recenta mea Scrisoare Deschisă către Preşedintele României a fost un astfel de protest făcut tot de mine împotriva clanurilor transpartinice ce se ocupă cu epurările din societatea românească a intelectualilor publici proatlantişti şi proeuropeni care pledează pentru modernizarea şi salvarea României, iară nu pentru enclavizarea ei. Elminarea mea, cu comanda politică în urma unui complot, se doreşte o ameninţare la adresa vocaţiei mele proeuropene şi proatlantiste.

Dacă tot ne-am lămurit cu ce "oameni de valoare" freacă menta prin instituţiile sucevene, să trecem la subiectul acestui articol.

Am citit în urmă cu vreo câteva zile, în cotidianul local Crai Nou, un fel de editorial în care scriitorul Ion Beldeanu ne povesteşte cum revista Bucovina Literară, publicată cu bani de la bugetul de stat, a fost transferată de la Centrul Cultural Bucovina la Biblioteca Judeţeană. Click aici pentru a citi articolul din Crai Nou.

Odată cu mutarea revistei la Biblioteca judeţeană, a fost transferat şi bugetul alocat pentru editarea publicaţiei. De unde vine atunci marea supărare a membrilor redacţiei? Păi cum de unde, tot de la bani. Patru dintre persoanele care se ocupau cu editarea revistei erau şi angajaţi cu jumătate de normă la Centrul Cultural Bucovina din subordinea Consiliului Judeţean.

Or odată cu transferul revistei la bibliotecă a fost tranferat doar bugetul pentru editarea publicaţiei dar nu şi bani pentru plata salariilor.

Nu mă interesează dacă aceşti scriitori cu un succes inegalabil şi incontestabil în ţară şi peste hotare, autori ai unor opere traduse în sute de limbi şi vândute în zeci de milioane de exemplare, sunt plătiţi din bani publici. Bravo lor dacă s-au învârtit atât de bine.

Ce mă deranjează este că, aflându-se în subordinea unei instituţii publice, recurg la şantaj de presă când nu mai sunt finanţaţi. Până la urmă acesta este un risc pe care şi l-au asumat.


Dacă această revistă chiar este atât de bună, de ce nu merg ei în mediul privat? De ce nu ies pe piaţă, la concurenţă cu celelalte reviste de literatură? 
Abia atunci când vor face faţă concurenţei se pot lăuda că aduc plusvaloare culturii, la nivel judeţean şi naţional. Nu acum, când huzuresc pe banii Consiliului Judeţean.

Pimen se trage cu YPS

Ce număr de înmatriculare crezi că are maşina cu care se plimbă ÎPS Pimen?
Evident că YPS. :))

Cocalar peledist

În urmă cu vreo doi ani, PLD avea cadre de bază, oameni de nădejde la bine dar mai ales la greu. Oare ce s-o fi întâmplat cu individu'? Tot prin politică?