Ciocoii vechi şi noi


La personajele acestui roman, care poartă şi titlul „Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă”, m-a dus gândul imediat după ce am aflat care sunt, mai nou, metehnele şefilor de la Cetatea.
Textul îl găsiţi aici, în cazul în care nu aţi reuşit să citiţi până acum opera lui Nicolae Filimon.
Pe scurt, un individ pe nume Dinu Păturică reuşeşte prin înşelăciune şi linguşire să îi fure averea boierului fanariot Andronache Tuzluc, cel care la rândul lui se îmbogăţise prin metode similare. Păturică îl reprezintă pe ciocoiul de tip nou nou - arivist, viclean şi ambiţios. Mai ales ambiţia, sprijinită de o voinţă excepţională, este trăsătura fundamentală a lui Păturică, ambiţia de a parveni îl face să fie linguşitor, servil, ipocrit, viclean.
Morala romanului este aceea că noua generaţie de ciocoi, reprezentată aici de Dinu Păturică, îi întrece în ipocrizie şi perfidie pe vechii ciocoi.

Revenind la vremurile noastre, am aflat ieri, cu surprindere, că un coleg din presă, Dănuţ Chidoveţ, a primit interdicţie de la Ciprian Anton de a mai participa la conferinţele de presă ale clubului, pe motiv că în ultima vreme a criticat activitatea bossului de la Cetatea. Mai mult, Anton l-a ameninţat pe Chido că îl va târî pe holurile tribunalului.
Dintr-un oarecare motiv am ajuns să fac ieri o comparaţie între mandatul lui Ciprian Anton şi cel al predecesorului său, Dumitru Moldovan, tocmai din această perspectivă. La rândul meu, în urmă cu mai bine de un an, spre sfârşitul lui 2008, am fost pus într-o situaţie similară.
După o serie de articole critice am fost ameninţat public că voi fi dat în judecată de preşedintele de atunci, Dumitru Moldovan. Cu toate acestea, Moldovan nu mi-a interzis niciodată să particip la conferinţele de presă ale clubului, asta deşi, atât timp cât a fost în funcţie, relaţia preşedinte - ziarist a fost puţin spus încordată. 
Diferenţa dintre Andronache Tuzluc şi Dinu Păturică este, în cazul nostru, diferenţa dintre Dumitru Moldovan şi Ciprian Anton sau, cum zice chiar Nicolae Filimon, diferenţa „de la ciocoiul cu anteriu şi cu călămări la brâu al timpilor fanariotici, până la ciocoiul cu frac şi cu mănuşi albe din zilele noastre”.

Cel din urmă este descris genial de către autor în două fraze din Prolog:

„Ajuns la gradul de mărire pentru care a comis toate mişeliile, a suferit toate umilinţele şi a declamat, fără de a le simţi, toate virtuţile din lume, ciocoiul îşi ridică masca ipocriziei de la ochi şi se arată lumii în mizerabila şi urâcioasa nuditate a sufletului său celui mic.


Inima lui, asprită de suferinţele, umilirile şi înjosirile prin care a trecut, devine incapabilă de orice simţământ frumos şi uman.


Libertatea presei îl supără, căci descoperă inechităţile vieţii sale şi nu-l lasă să despoaie de averi pe stat şi pe particulari; funcţiunile statului le împarte la ciocoi cu cea mai mare prodigalitate şi, ca să se poată folosi mai bine de orânduirile în servicie, îşi recrutează un ciocoi tot de calibrul său şi speculează printr-însul pâinea nenorociţilor funcţionari.”

Şi numai când te gândeşti că aceste cuvinte au fost scrise în urmă cu 150 de ani...

Trimiteți un comentariu

6 Comentarii

  1. Foerte buna paralela si foarte mare mizeria de la Cetatea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Salut domnule Dinu.
    Esti o persoana pe care o respect destul de mult dar nu credeam ca ai sa iei partea acestui Chido.
    Parerea mea personala este ca acest fel de ziaristi ar trebui bagati mai putin in seama. De ce nu raman cei poate mai buni sau mai rai dar mai vechi gen Tom, Chira, tu, Daniel, Max!? Poate vb si intre 4 ochi si iti povestesc mai multe.

    RăspundețiȘtergere
  3. 1. Eu mă refer la un principiu, nu la o persoană anume.
    Întrucât văd că ştii unele lucruri despre presa locală atunci ştii şi că au existat suficiente situaţii în care eu şi Chido am avut opinii contrare şi atitudini diferite faţă de o chestiune sau alta.
    În acest editorial subiectul nu este însă numele ziaristului ci derapajul evident al preşedintelui FC Cetatea.
    Personal nu cred că am ce să îi reproşez lui Ciprian Anton din punct de vedere al relaţiei ziarist-preşedinte.
    Însă de când sunt gazetar am avut de tras suficient de mult cu şefi de comitete şi comiţii care nu înţeleg că atitudinea pe care o au faţă de un ziarist este de fapt atitudinea pe care o au faţă de oamenii care citesc ce scrie acel ziarist, fie ei, cititorii, 20 sau o sută de mii.
    Zaristul nu umblă de tembel prin oraş după informaţii ca să le ducă acasă, el merge la o conferinţă doar ca să le spună şi cititorilor săi ce-i mai trece prin minte câte unui ilustru conducător.
    Dacă îi interzici accesul la o conferinţă lui Chido, Zară, Tom, Chira, Daniel sau Max, cei cu adevărat sancţionaţi sunt cititorii ziaristului respectiv.
    Nu contează numele jurnalistului, asta sper să înţeleagă potenţaţii locali. El este doar instrumentul prin care se propagă o informaţie, în cazul de faţă modul prin care miile de microbişti din judeţul ăsta reuşesc să afle ce se mai întâmplă cu echipa (jucători, antrenori, directori, preşedinte).
    De asta eu consider că este anormal să îl sancţionezi pe un ziarist (de fapt pe cititorii lui, aşa cum am demonstrat deja) doar pentru că te-a criticat.

    2. Oricând stau de vorbă cu cea mai mare plăcere cu cineva căruia îi pasă de ce se întâmplă în urbea noastră. Sunt conştient că nu sunt depozitarul adevărului suprem aşa că ascult cu interes orice opinie care diferă de cele exprimate de mine. Aştept un semn pe mail, yahoo messenger sau telefon (vezi secţiunea Contact).

    RăspundețiȘtergere
  4. da,Dinule dar de cele mai multe ori ziaristii dezinformeaza opinia publica, fac fel de fel de articole fara a fi adevarate, unii ziarist contra cost sau din cauza ca i se pune "pata" pe o anumita persoana, fac articole mincinoase contra unei persone publice pentru a o denigra.( si fara suparare ai facut si tu asa ceva ).

    RăspundețiȘtergere
  5. Gata! Am gasit vinovatul! Presa e de vina pentru situatia de la FC Cetatea!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Anonim:
    1. Ai dreptate, sunt situaţii în care un ziarist diseminează intenţionat informaţii neadevărate. Dar cred că greşeşti când spui că asta se întâmplă "de cele mai multe ori". Cred că dezinformările voluntare sunt excepţia şi nu regula. Cred că cel mai des se întâmplă ca un ziarist să NU publice o informaţie care l-ar putea dezavantaja pe un oarecare potenţat local.

    2. Într-adevăr, s-a întâmplat şi în cazul meu ca în momentul în care mi s-a pus "pata" pe o anumită persoană să fiu mai critic faţă de respectivul. Nu am publicat însă niciodată informaţii false intenţionat. Dacă în articolele semnate de mine s-au regăsit informaţii nereale este pentru că acestea erau informaţiile pe care le aveam la acel moment şi probabil că au fost infirmate ulterior.
    În astfel de cazuri recunosc că greşeala mea a constat în aceea că, din varii motive, nu am verificat suficient de temeinic veridicitatea informaţiilor publicate.

    RăspundețiȘtergere