skip to main | skip to sidebar

Drept la replică: "Stareţul Mănăstirii Putna nevinovat. Răzbunare personală şi acuzaţii false"



În atenţia dl. Dinu Zară

Domnia Voastră,

Aţi postat în două rânduri pe site-ul www.dinuzara.com un material care este oferit în mod repetat spre publicare diferitelor redacţii din mass-media cu scopul de a-l defăima pe stareţul Mănăstirii Putna. Cu câteva zile în urmă acest material a fost postat pe un site, însoţit de o scrisoare, şi preluat de diferite portaluri. Întrucât scrisoarea conţine acuzaţii foarte grave, în întregime false, au fost trimise o serie de drepturi la replică site-urilor care au preluat fragmente din ea. Vă trimitem spre ştiinţă următorul Drept la replică, adresat uneia din publicaţiile care au postat secvenţa video şi fragmente din scrisoare.


Stareţul Mănăstirii Putna nevinovat. Răzbunare personală şi acuzaţii false


alt
Pe câteva siteuri a apărut pe data de 18 februarie 2011 o ştire despre aşa-zisele abuzuri ale stareţului Mănăstirii Putna, însoţită de trimiterea pentru mai multe informaţii la site-ul www.mrpaparazzi.ro, un site fără administrator cunoscut, care postează o ştire cu autor necunoscut, preluată de la un „martor” necunoscut. Site-ul citat este un fel de cutie poştală unde oricine poate depune acuzaţii, calomnii, bârfe la adresa persoanelor publice, fără o minimă verificare.
Filmul invocat este – aşa cum au putut bănui şi cititorii cu o minimă experienţă de muncă într-o instituţie – un extras dintr-o înregistrare care cuprinde momentele consultării medicale a unui părinte care acuza dureri acute în zona abdominală, în vederea transportării lui la spital. Este vorba de un consult de urgenţă, realizat de către stareţul Mănăstirii Putna – în acea perioadă mănăstirea nu avea un vieţuitor cu studii medicale, care a fost urmat de acordarea asistenţei medicale de specialitate.
Persoana care a filmat, cu o cameră ascunsă, acest consult medical a încălcat în mod deliberat şi premeditat intimitatea, bunul simţ, regulile bisericeşti şi legea. Este vorba despre un fost vieţuitor al mănăstirii, cu abateri repetate de-a lungul anilor, precum: nerespectarea regulamentelor vieţii monahale, lipsa de la slujbele bisericeşti, beţia, deturnarea de fonduri, comerţ fraudulos, calomnierea conducerii mănăstirii. După câţiva ani de îngăduinţă în speranţa îndreptării comportamentului, pentru aceste abateri dovedite şi altele de acest gen, Consiliul de Disciplină al Mănăstirii Putna a propus conducerii Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor trimiterea călugărului respectiv, împreună cu principalul său complice, de canon, spre îndreptare, la o altă mănăstire. Propunerea a fost aprobată de IPS Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor la data de 7 decembrie 2009. Nici unul din cei doi nu şi-a executat pedeapsa bisericească, continuând abaterile de la disciplina monahală. În final, au părăsit mănăstirea, fără a merge la mănăstirile de canon stabilite. În această perioadă şi după aceea au căutat să se răzbune faţă de conducerea mănăstirii prin mijloace calomnioase şi prin defăimarea în presă, mai ales prin trimiterea spre difuzare a unei anumite secvenţe video, însoţită de o interpretare tendenţioasă. Pentru aceasta au decupat doar o parte a consultului şi a discuţiei privind starea de sănătate şi au însoţit-o cu comentarii mincinoase. Mai multe instituţii din mass-media au primit astfel de materiale dar, la o minimă verificare, au sesizat că sunt neîntemeiate şi nu le-au difuzat. Cu părere de rău constatăm că publicaţia dumneavoastră nu a întreprins astfel de verificări, oferind cititorilor o ştire defăimătoare şi total eronată.
În ceea ce priveşte multele afirmaţii grave şi smintitoare pentru conştiinţa cititorilor din scrisoarea alăturată materialului video, acestea nu sunt nimic altceva decât minciuni grosolane, a căror falsitate poate fi verificată la faţa locului foarte uşor. Întreaga obşte a Mănăstirii Putna poate confirma că cei care au părăsit mănăstirea au făcut-o pentru că nu s-au adaptat la condiţiile de viaţă de aici şi la regulile de disciplină comună, şi nicidecum pe motiv de abuz.

Din punct de vedere juridic, materialul video, însoţit de reportajul scris, încalcă multiple prevederi legale. În primul rând art. 206 alin. 1 Codul Penal (Calomnia – reincriminată de la 30 martie 2007): „Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevărată, ar expune acea persoana la o sancţiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispreţului public, se pedepseşte cu amenda de la 2.500.000 lei la 130.000.000 lei.” Apoi art. 37 alin. 1 din Decizia CNA 187/2006 (Codul audiovizualului), care este un punct de referinţă pentru delictele de presă echivalente: „Este interzisă difuzarea de imagini ale persoanei, filmate în propria locuinţă sau în orice alte locuri private, fără consimţământul acesteia.” În fine, anticipând pericolul social al unor asemenea fapte, proiectul noului Cod Penal (Legea 286/2009) prevede în art. 226 sub titlul „violarea vieţii private”: „(1) Atingerea adusă vieţii private, fără drept, prin fotografierea, captarea sau înregistrarea de imagini, ascultarea cu mijloace tehnice sau înregistrarea audio a unei persoane aflate într-o locuinţă sau încăpere ori dependinţă ţinând de aceasta sau a unei convorbiri private se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 6 luni sau cu amendă. (2) Divulgarea, difuzarea, prezentarea sau transmiterea, fără drept, a sunetelor, convorbirilor ori a imaginilor prevăzute în alin. (1), către o altă persoană sau către public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Cu un gust amar faţă de diferenţa între practică şi teoria conform cărei mass-media slujeşte adevărul, nu putem să nu ne întrebăm de ce cazul patologic al unei persoane care foloseşte minciuna pentru a se răzbuna, şi nu recurge la mijloacele duhovniceşti pe care le are la dispoziţie pentru îndreptarea sa, are mai multă audienţă în presă decât viaţa pusă în slujba lui Dumnezeu şi a aproapelui a celor circa 100 de călugări ai Mănăstirii Putna?
Acest act imoral reprezintă o pângărire a Sfintei Mănăstiri Putna, cu îndelungata şi neîntrerupta ei tradiţie de peste 500 de ani de slujire a Bisericii, a neamului şi a ţării, pe tărâm duhovnicesc, social, istoric şi cultural. El aduce vătămare nu numai nouă, actualilor vieţuitori ai mănăstirii, ci şi întregului şir de înaintaşi ai noştri, dar şi tuturor celor care judecă greşit şi se îndepărteză sufleteşte de Biserică citind o astfel de ştire mincinoasă.
Cum este posibil ca atât de uşor să fie pus spaţiul public la dispoziţia unui om care doreşte să facă rău cu orice chip? Se mai gândeşte cineva la uciderea sufletească a aproapelui? De ce am ajuns să spunem bineului rău şi răului bine? Oare monahismul este numai ceea ce vor să propage acest gen de ştiri? S-a uitat că pridvorul mănăstirilor a fost şcoala neamului, că şcoala este sufletul unei neam şi că un popor fără şcoală se distruge? De ce apelăm la nonvalori, la o scrisoare anonimă, fără să cumpănim faptele?

Dumnezeu să-i îndrepte pe toţi cei care au judecat greşit, au acţionat greşit sau au dat crezare calomniei, aderând în mod inconştient la o minciună!
Cu nădejde într-o presă întemeiată pe adevăr şi un public iubitor de adevăr,

Obştea Mănăstirii Putna

19.02.2011

Articole recomandate:

    Arhiepiscopia Sucevei si Radautilor, BOR, Putna, Velnic Melchisedec

Comentează folosind Facebook:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Poţi utiliza unele etichete HTML, cum ar fi <a href=""></a>, <b></b>, <i></i>.

 

Dinu ZARĂ Copyright © 2009 - 2015. Vizitează şi Dinu ZARĂ - FotoBLOG şi Suceava: Presa Online