Meserii inutile: ziarist

În cartea de căpătâi a ocupaţiilor din România – Nomenclatorul de Meserii, între două profesii nobile, „zdrobitor şi uleiator textile“ (826115) şi „zidar coşuri fabrică“ (712202), s-a strecurat un job pe care vi-l citesc rar, să nu mă încurc: ziar-ist (245123). Ce e un ziarist? Nu ştiu. (Şi nici nu vreau s-o deranjez pe Mihaela Rădulescu la Monte Carlo).

Scriu textul ăsta pentru toate ţigăncile împuţite şi toţi găozarii care se aruncă în fiecare dimineaţă în apele murdare ale realităţii româneşti, pentru cei care şi-o iau pe cocoaşă la manifestaţiile de stradă, pentru cei care sprijină poarta partidelor până târziu în noapte ca să obţină o declaraţie ineptă de la vreun politician firoscos, pentru cei care, cu un covrig în mână, păzesc cârciumile de lux, aşteptând să iasă câte un Important cu scobitoarea între dinţi să le zică ce şi cum despre lume şi viaţă, scriu pentru cei care se împrumută de la o leafă la leafă.

Ziarist e ăla pe care îl dau jos pompierii din barcă la inundaţii, care bântuie oraşul pe caniculă, care transmite în redacţie cu stresul să prindă prima ediţie şi şefii îi schimbă titlul şi-i ciopârţesc materialul cum cred ei mai bine. Ziarist e ăla căruia, la şedinţa de sumar, eu – de pildă – care le ştiu pe toate, îi dau indicaţii preţioase, îi povestesc cum e afară, deşi n-am mai ieşit din birou de pe vremea când găina năştea pui vii.

Ziarist e ăla care-a prins un subiect, nu ăla care i-l citeşte la televizor între două calupuri de publicitate sau ăla care uită să-l semneze când îi dă drumul pe print. Ziarist e ăla care s-a dus la o şcoală de vară cu lăutari, la o paranghelie politică: „Ce viaţă frumoasă ai!“, i-am zis. „Bagă marfă, 3500 de semne!“. Şi mi-a răspuns: „Până-n doişpe. A murit tata“. Şi l-am iertat pe piţifelnic, deşi corect era „douăsprezece“. Ziarist e ăla care n-a citit despre cele trei idei pure ale raţiunii la Kant (har Domnului că nu s-a spurcat la filozofie, asta l-ar reabilita în ochii preşedintelui). Ziarist e ăla care trece prin viaţa lui ca acceleratul Bucureşti-Ploieşti prin halta Româneşti, fără să oprească. Ziarist e ăla căruia i s-a dus smalţul la cadă şi mâine trebuie să scrie despre noile modele de jacuzzi. Ziarist e idiotul ăla care transmite din tomberonul cu aviare, din râtul porcinei şi tu-l iei la mişto că nu-şi găseşte cuvintele. Ziarist e ăla care te plimbă prin wonderland când copiii lui au muci şi febră. Ziarist e ăla care a visat, ca şi tine, să schimbe lumea şi, noaptea târziu, când ajunge acasă şi bate ca un dement în geamul buticului din colţ să deschidă şi să-i dea o pâine, observă că a mai trecut o zi, aceeaşi mereu, ştergându-şi spaimele pe sufletul lui de rumeguş.

E cinic când îţi bagă reportofonul pe gât şi te-ntreabă ce simţi „în aceste clipe grele“, fiindu-i până şi lui evident că simţi fierul rece al tărgii de pe ambulanţă? Poate că-i cinic. Vă spun însă un secret: de multe ori nu-l interesează ce simte ăla, dar milioane de oameni vor să afle răspunsul. Greşeşte de multe ori, o chiflează; de multe ori striveşte destine cu vârful pixului. Dar puteţi să mă credeţi pe cuvânt: plăteşte pentru greşelile lui mai crunt decât vă închipuiţi.

Ziarist e ăla care-ţi mestecă actualitatea ca să-ţi fie ţie mai uşor s-o înghiţi, care aleargă de chiaun după exclusivităţi, care dezleagă enigmele vieţii tuturor, dar stă prostit, fără să priceapă nimic, în pragul propriei existenţe, aflând despre viaţa lui în cel mai bun caz pe surse.

Cine-i mai ţine minte pe cei doi ziarişti de la Antene, reporteriţa şi cameramanul, care au sărit în aer odată cu subiectul lor? Mai ştiţi că avea fiecare un nume, ca NH4NO3 (azotatul de amoniu) din cisterna care a explodat? Elena Popescu şi Ionuţ Barbu. Dacă-şi alegeau meseria 111014 din Nomenclator, acum erau în viaţă. (În dimineaţa aia care fumega gros, cei din regie au rămas o vreme cu mâinele pe butoanele cu care le ridicaseră calea, ca în fiecare zi.)

Scriu textul ăsta pentru toţi cei pe care-i citesc, şi-i ascult, şi-i văd altfel decât îi citiţi, îi ascultaţi şi-i vedeţi voi, cu care am mâncat pe un colţ de masă, lângă care am trăit mai mult decât lângă familia mea, pentru fraierii care fac o meserie la care toată lumea zice că se pricepe. Scriu pentru smintiţii care sunt obligaţi să privească viaţa cu ochii larg deschişi, atunci când voi închideţi ochii. Scriu pentru toţi cei care simt gustul de cenuşă al deşertăciunii şi ştiu că de meseria asta trebuie să te laşi la timp. Şi, ai dracului derbedei, nu se lasă.

Lelia Munteanu / gândul.info

Trimiteți un comentariu

9 Comentarii

  1. pentru ce pula mea va plangeti?! e o meserie pe care v-ati ales-o voi, cu mana voastra, perfect constienti de salarii, riscuri, sacrificii si scuipatii pe care ii primiti. de ce nu va asumati consecintele deciziilor pe care le luati in viata? acelasi lucru, daca as putea, l-as striga in gura mare din mijlocul pseudoprotestatarilor care-i vad la tv de cateva zile. chiar si celor cu profesii respectabile, ca cea de medic, profesor, ziarist, etc, meserii care in Romania niciodata nu a fost platite pe masura. Dar totusi, le-ati imbratisat. Nu-i mai amintesc pe laptari, instalatori, sculeri matriteri sau vanzatori de bilete care sunt, la fel, singurii responsabili pentru mizeria in care traiesc. nu guvernul sau altii. pentru ce mai iesiti in strada sa va plangeti de lipsuri? 20 de ani de capitalism si democratie cred ca au fost suficienti sa poti sa te orientezi catre o viata buna. pentru ce va plangeti? atata timp cat ai un IQ suficient de mare incat sa poti respira de unul singur, nu ai dreptul sa te plangi. ai educatie gratuita, ai sistem medical gratuit. e suficient! am 35 de ani, am fost marginalizat toata copilaria si adolescenta din cauza bolii de care sufar si acum, dar am inghitit, am invatat, am muncit doar in romania 10 ani de zile, 12 ore/zi si sunt unde unde am vrut fara sa ma plang sau sa dau vina pe altii vreo secunda. bugetarii: au preferat un job in care la 9 sa fie la birou, iar la 15 sa conduca in drum spre casa. 6 ore la caldurica stand pe un scaun in fata unui calculator. ei au ales cei 10 milioane pe luna, nu au dreptul sa se planga. pentru ce le tii partea?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Extraordinar scris editorialul. Mi s/au umezit ochii... Cu siguranta autoarea vorbeste despre adevaratii ziaristi, cei care isi respecta meseria si pe cei carora se adreseaza. Cei care nu se vand pe doi lei ca sa mai indulceasca lucrurile pentru ca apoi sa isi piarda din credibilitate. Bravo Dinule ca ai postat asta pe site!

    RăspundețiȘtergere
  3. cisco guy, afara de lauda pe care ti-o aduci n-ai inteles nimic! n-ai bagat de seama nici macar ca articolul e preluat si cine-i autorul. apoi bugetari sunt si pompierii, si profesorii, si medicii si multi altii, nu numai functionarii din birourile administratiei. iar ziaristii nu sunt in niciun caz bugetari( decat la suceava, unde 90% dintre ei traiesc din contracte cu cj si primaria sv, nu din vanzarea produselor proprii catre cititori, ascultatori sau telespectatori). si mai e ceva: in suceava afacerile private de succes in guvernarea boc-flutur udrea sunt cele care au contracte cu administratia(in toate formele-locala, judeteana sau/si nationala)la prima, a doua sau a treia mana. deci clientela politica. restul afacerilor au cam falimentat, de la sine sau ajutate. pentru ca nu e bine ca oamenii sa fie independenti pentru fuehrer-ul local si national. oamenii independenti gandesc(ziaristii y compris), si asta pentru ss-ul romanesc-pdl-ul nu e permis!

    RăspundețiȘtergere
  4. @anonim: nu ma laud. voiam sa subliniez doar ca se poate! doar lasand la o parte confortul si delasarea, tipic romaneasca in Romania. eu nu mai cred de ceva timp in clientela politica, de ex in suceava vad lucrari de constructii castigate de firme de peste tot, din toate palierele care au fost. si psdiste si pnliste samd. asta cu teoria conspiratiei, ca nu poti performa in suceava ca nu te lasa flutur sau altii mi se pare o scuza penibila pentru a justifica esecul. nu sunt afiliat politic si probabil chiar daca as fi, tot la fel as gandi, mai intai cascavalul cu care plec spre casa si mai apoi bunastarea cetateanului. cine ar gandi altfel, e un bleg pentru ca in politica, inca din primul alineat in fisa postului, recapitulezi conjugarea verbului `a fura`!

    RăspundețiȘtergere
  5. Problema principala e ca la Suceava in cele doua gazete locale principale ziaristii sunt sublimi...dar lipsesc cu desavarsire . Poate fi o dilema din ce se finanteaza aceste ziare pentru ca din incasarile pe care le au e practic imposibil. Subiectele sunt penibile, comuniste, zilnic pe prima pagina se afla fara exceptie ori Flutur, ori Lungu sau prefectul Popescu ,sau secretarul si trezorierul PDL Balan, care au mai taiat vreo panglica sau au emanat vreo bazaconie.
    Nu apare nici un articol contra portocalei mecanice locale. Explicatia supravetuirii sunt firmele de publicitate ale patronilor care au contracte grase de reclama cu anumite firme, tacerea fiind cumparata iar politicienii portocalii avand linistea asigurata.Nu pot sa nu ma intreb ce nevoie au de reclama firmele care au lucrari numai cu statul...cum sunt Calcarul, General Construct, Loial, Kamer.Tacerea se cumpara si de unii oameni de afaceri, altfel ...pac la gazeta ...cel mai elocvent e cazul lui Nelu cauciuc caruia i s-a cerut prea mult... ( vezi povestea cu incendiu, povestea cu evaziunea etc).Astea sunt ziaristii de la Suceava :escroci santajisti, nesimtiti si lingai....a si sa nu uit ...bogati ...ce case au sefii de turma de la Obiectiv si Monitorul, ce masini...ce excursii...deh.... Aici se simte nevoia unei prese libere, independente, dar din pacate inca nu se poate . Ar trebui sa luam putin exemplul altor judete, suntem indobitociti de caricatura asta de presa iar intr-un judet rural ca al nostru unde cititul ziarului inca nu a fost inlocuit de media electronica ziaristii astia penibili sunt un fel de formatori de opinie.....Pacat ...zic eu ...

    RăspundețiȘtergere
  6. in sfarsit iti recunosti inutilitatea

    RăspundețiȘtergere
  7. in sfarsit iti recunosti inutilitatea

    RăspundețiȘtergere