Suceava. Strada Universităţii. Vineri, 8 octombrie, seara, pe la ora 21.10. Tocmai făcusem nişte cumpărături prin Kaufland şi mergeam spre casă. Când să ies din parcarea magazinului şi aproape ajung la stradă pe aleea de lângă Zimbru, aud girofaruri în apropiere. Mă uit să văd ce s-a întâmplat şi îmi dau seama că nu de mult timp avusese loc un accident la trecerea de pietoni de la semaforul de la Poliţia Municipiului. O maşină puţin boţită, o sacoşă de cumpărături în mijlocul drumului şi un papuc câţiva metri mai încolo.

Am înţeles că e vorba de o victimă care a fost lovită pe trecerea de pietoni (posibil să fi trecut pe roşu) şi care a ajuns la Spital. O fi fost ceva mai grav, îmi zic. Mă duc la agentul care devia circulaţia de pe strada Universităţii pe aleea de lângă Zimbru şi îl întreb în ce stare era victima. Îmi spune că nu ştie.

Caut aparatul foto pe care îl port aproape întotdeauna la mine şi încerc să iau două cadre, în caz că e nevoie. De cum mă vede cu aparatul în mână, unul dintre poliţiştii care cercetau evenimentul se enervează şi se răsteşte: "Paparazzi, lasă-mă, dă-i drumu' de aici!". Nu-l bag în seamă, o fi avut o zi grea. Cum afară e întuneric şi un bec chior abia luminează strada, Nikon-ul meu L22 nu prea face faţă. Caut un unghi mai bun. Poliţistul se răsteşte din nou la mine.

Din senin, un individ pe care nu îl cunosc vine la mine şi îmi spune să nu mai filmez. Nu îl bag în seamă. Individul insistă şi eu îl întreb cu ce drept îmi spune să nu filmez. 

Individul se enervează şi îmi spune că mă bate. Eu îmi văd de treabă. Individul mă împinge. Eu îl atenţionez pe poliţist că individul e pus pe harţă. Individul îmi trage o palmă. Îl întreb pe poliţist de ce nu intervine. El spune printre dinţi "Bine ţi-o făcut!". Îi cer poliţistului să îl legitimeze că vreau să depun plângere. Poliţistul îmi spune că nu e nevoie să îl legitimeze pentru că ştie cum îl cheamă. Îl rog pe poliţist să se legitimeze. Îmi răspunde "Alexandru Duţuc, da' nu văd de ce te interesează".

Individul când aude că vreau să depun plângere începe să ţipe la mine, mă ameninţă cu bătaia şi îmi spune că o să mă urmărească prin tot oraşul. Îl întreb pe poliţist de ce nu intervine nici acum şi el se întoarce cu spatele. Îi zic poliţistului că ăsta seamănă mai mult a comportament de miliţian, nu de poliţist. Nu-l interesează.

Trec strada, intru în sediul Poliţiei şi depun plângere. Am ieşit în 10 minute şi unde a fost accidentul nu mai era nimeni. Nici maşina, nici poliţişti, nici individul, nici gură-cască. Îmi dau seama că am uitat să îi fac o poză individului. Nu-i nimic. Aştept concluziile poliţiştilor.

Mai jos un video cu puţinele imagini pe care am reuşit să le filmez şi câteva extrase din legile care reglementează activitatea poliţiştilor. Oricum nu cred că domnul Alexandru Duţuc le-a citit vreodată.




Legea nr. 360 din 6 iunie 2002 privind Statutul poliţistului

ART. 4
(1) Poliţistul este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, jurământul de credinţă faţă de România, prevederile regulamentelor de serviciu şi să îndeplinească ordinele şi dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea sa profesională.
(2) Poliţistul răspunde, în condiţiile legii, pentru modul în care îşi execută atribuţiile de serviciu.

ART. 41
Poliţistul este dator:
b) să dovedească solicitudine şi respect faţă de orice persoană, în special faţă de grupurile vulnerabile, să îşi consacre activitatea profesională îndeplinirii cu competenţă, integritate, corectitudine şi conştiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege;

h) prin întregul său comportament, să se arate demn de consideraţia şi încrederea impuse de profesia de poliţist. 


ART. 42
Poliţistul este obligat:
d) să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică ori privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte. 

ART. 57
Constituie abateri disciplinare, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte săvârşite de poliţist, comise cu vinovăţie: 

a) comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probităţii profesionale a poliţistului sau prestigiului instituţiei; 
d) depăşirea atribuţiilor de serviciu ori lipsa de solicitudine în relaţiile cu cetăţenii; 


Codul de etică şi deontologie al poliţistului:

ARTICOLUL 6 - Principii generale  

e) disponibilitatea - presupune intervenţia poliţistului în orice situaţie în care ia cunoştinţă despre atingerea adusă vreuneia dintre valorile apărate de lege, indiferent de momentul constatării acesteia, capacitatea de a asculta şi de a rezolva problemele celor aflaţi în dificultate ori de a îndruma către alte autorităţi cazurile care se situează în afara competenţei ori atribuţiilor sale;
 
ARTICOLUL 11 -Relaţia poliţistului cu diferite categorii de persoane
 
(1) Poliţistul trebuie să acorde sprijin, conform competenţelor legale, victimelor infracţiunilor atunci când intră în contact cu acestea pe timpul şi în afara îndeplinirii atribuţiilor de serviciu. În acest sens, victima este îndrumată către serviciile specializate ale poliţiei sau ale altor instituţii cu responsabilităţi în domeniu şi este informată, după caz, cu privire la modalităţile de soluţionare a situaţiei sale.

ARTICOLUL 13 - Comportamentul poliţistului

(1) Poliţistul trebuie să se comporte civilizat şi să dea dovadă de amabilitate şi solicitudine, adoptând o atitudine politicoasă şi fermă.
(2) Poliţistul trebuie să dovedească stăpânire de sine, capacitate de comunicare, abilităţi de gestionare a situaţiilor conflictuale, dezvoltându-şi prin sistemul de formare continuă puterea de înţelegere a problemelor sociale, culturale şi educaţionale specifice colectivităţii în care îşi exercită profesia, precum şi, după caz, capacităţile manageriale. 

ARTICOLUL 23 - Răspunderea poliţiştilor

(1) Poliţistul răspunde personal pentru acţiunile, inacţiunile şi omisiunile sale, în condiţiile legii. 




Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române


ART. 26
(1) Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:
1. apără viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii;
2. aplică măsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infracţional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;

ART. 31
(1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:
a) să legitimeze şi să stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt indicii că acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegală; (Alooooo, domnu' poliţist, se aude?)

ART. 39
Poliţistul este obligat să ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care ameninţă ordinea publică sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile în care ia cunoştinţă direct ori când este sesizat despre acestea.