Îmi închipui că cei care locuiesc în blocurile din centrul Sucevei abia mai pot să doarmă în această perioadă. Mai ales că fost un an deosebit de greu pentru ei.

Săracii, după ce s-au obişnuit ca de câteva ori pe an să se trezească şi să adoarmă pe triluri de manele în arome de mici şi scrumbii, anul acesta pentru ei a fost un adevărat chin. De Paşti nimic, de Zilele Sucevei nimic, în timpul festivalului din Cetate nimic şi mai nou nici de Crăciun şi Revelion nu vor fi băgaţi în seamă.

Amărâţi din cale afară, sucevenii din zona centrală bântuie acum prin preajma parcărilor subterane gândindu-se la vremurile de altă dată. La porţiile de mici sau scrumbie pe muzică de Brăteanu sau Recolciuc. La aromele emanate de colţurile mai ferite luate cu asalt de cei care au băut o bere sau un vin fiert în plus. La diversitatea etnică şi culturală care punea stăpânire pe esplanada Casei de Cultură. La grătarele spălate în fântâna arteziană. La alte şi alte amintiri deosebit de plăcute din anii din urmă.

Acum, oamenii s-au trezit că au fost lăsaţi şi fără brad. Bradul care anual concura cu Oul şi Statuia Tirbuşon la numărul de poze în care a fost suprins a fost mutat în acest an lângă Policlinică, într-un loc cu trei bănci, patru copaci, fântână arteziană şi multe pavele, un loc care cu greu poate fi numit parc.

Centrul a rămas gol-goluţ, fără nici un singur bec mai colorat, fără nicio instalaţie, fără nicio decoraţiune.

Singurul lucru pe care ar mai putea să-l facă acum Primăria pentru amărâţii din centru este să decoreze macaralele. Aşa poate că ar putea să compenseze oarecum lipsurile din tot acest an.

Ei, cum credeţi că ar arăta?

Macarale... râd spre lună albăstrii, macarale... Macarale... râd spre lună albăstrii, macarale...