Sună telefonul. Cătălin Nechifor. Pe atunci încă nu devenise oficial Păcălin. „Hai să ne vedem la un cico!”. „Bine, hai!”
Se întâmpla prin iulie 2013. Trecuse mai bine de un an de când a fost ales președinte al Consiliului Județean Suceava. Începusem de scurt timp să public articole critice cu privire la inactivitatea-i evidentă din primul an de mandat. Am avut răbdare un an întreg, dar deja nu se mai putea.
Ne întâlnim. E curios de ce scriu articole critice despre (non)activitatea lui de la CJ Suceava. Îl lămuresc rapid că în 2012 a devenit depozitarul speranțelor unor oameni care au mizat pe propaganda USL și îi atrag atenția că a trecut un an și nu se cunoaște chiar nimic în urma lui. Critica, îi explic, este rolul presei, dar văd că nu pricepe nimic din ce-i spun și după ceva timp renunț la discuție.
Rânjind lasă să se înțeleagă că oricum nu-l interesează ce scriu „pe blogul ăla”. M-a amuzat. Nu era prima dată când auzeam placa asta. Dar pe el îl compătimeam. Mi se părea foarte trist să fii inginer în calculatoare și să nu înțelegi cum s-a schimbat paradigma comunicării în masă. A tot încercat de atunci să mă cenzureze prin foarte multe mijloace și să mă decredibilizeze prin răspândirea unor zvonuri mincinoase. Nu a reușit așa cum nu au reușit nici pedeliștii când erau la putere.
Au trecut fix trei ani. Astăzi Nechifor și-a dat demisia din funcția de președinte al PSD Suceava. Mai exact, a fost obligat de Dragnea să demisioneze pentru că a pierdut alegerile.
Din 5 iunie încoace, gura nu-i mai tace. Nechifor se scuză peste tot că a pierdut alegerile din cauza presei negative. Are dreptate. Cu siguranță că și ăsta a fost un motiv pentru care a pierdut alegerile. Dar numai un amator în politică poate crede și poate spune că votul a fost influențat de câteva articole din campania electorală. Fals! Alegerile se câștigă sau se pierd în funcție de ce faci timp de patru ani. Păcălin n-a făcut nimic. Și eu și alți doi-trei colegi din presa locală am spus asta. Oricât a încercat să ne cenzureze nu a reușit. Adevărul s-a aflat. "Pe blogul ăla". Și a fost suficient.
Se întâmpla prin iulie 2013. Trecuse mai bine de un an de când a fost ales președinte al Consiliului Județean Suceava. Începusem de scurt timp să public articole critice cu privire la inactivitatea-i evidentă din primul an de mandat. Am avut răbdare un an întreg, dar deja nu se mai putea.
Ne întâlnim. E curios de ce scriu articole critice despre (non)activitatea lui de la CJ Suceava. Îl lămuresc rapid că în 2012 a devenit depozitarul speranțelor unor oameni care au mizat pe propaganda USL și îi atrag atenția că a trecut un an și nu se cunoaște chiar nimic în urma lui. Critica, îi explic, este rolul presei, dar văd că nu pricepe nimic din ce-i spun și după ceva timp renunț la discuție.
Rânjind lasă să se înțeleagă că oricum nu-l interesează ce scriu „pe blogul ăla”. M-a amuzat. Nu era prima dată când auzeam placa asta. Dar pe el îl compătimeam. Mi se părea foarte trist să fii inginer în calculatoare și să nu înțelegi cum s-a schimbat paradigma comunicării în masă. A tot încercat de atunci să mă cenzureze prin foarte multe mijloace și să mă decredibilizeze prin răspândirea unor zvonuri mincinoase. Nu a reușit așa cum nu au reușit nici pedeliștii când erau la putere.
Au trecut fix trei ani. Astăzi Nechifor și-a dat demisia din funcția de președinte al PSD Suceava. Mai exact, a fost obligat de Dragnea să demisioneze pentru că a pierdut alegerile.
Din 5 iunie încoace, gura nu-i mai tace. Nechifor se scuză peste tot că a pierdut alegerile din cauza presei negative. Are dreptate. Cu siguranță că și ăsta a fost un motiv pentru care a pierdut alegerile. Dar numai un amator în politică poate crede și poate spune că votul a fost influențat de câteva articole din campania electorală. Fals! Alegerile se câștigă sau se pierd în funcție de ce faci timp de patru ani. Păcălin n-a făcut nimic. Și eu și alți doi-trei colegi din presa locală am spus asta. Oricât a încercat să ne cenzureze nu a reușit. Adevărul s-a aflat. "Pe blogul ăla". Și a fost suficient.
0 Comentarii