Astăzi este Ziua Mondială a Libertății Presei. O dată pe an ne mai amintim și noi de acest drept vital pe care orice democrație trebuie să îl ocrotească.
Mă amuză în fiecare zi de 3 mai când mai ales politicienii sunt cei care transmit mesaje de susținere a libertății presei. Tocmai ei, cei care încearcă să suprime libertatea de expresie și să își subordoneze mass-media. Astăzi trebuie să le amintim că libertatea presei nu vizează exprimarea faptelor și opiniilor care îi favorizează, ci această libertate trebuie garantată tocmai pentru faptele și opiniile care nu le convin.
A free press can, of course, be good or bad, but, most certainly without freedom, the press will never be anything but bad. - Albert Camus
Albert Camus are dreptate, presa nu este perfectă. Nici în România, nici oriunde în lume. Se întâmplă să mai și greșim, să abordăm poate câte o chestiune dintr-un unghi greșit, să interpretăm eronat o situație sau o declarație, să fim prea pătimași, să fim prea grăbiți. Dar, până la urmă, și presa este o oglindă a societății. Iar societatea nu poate evolua fără o presă cât mai liberă.
Camus are mai ales dreptate când spune că răul este de fapt presa fără libertate de exprimare. Subordonarea presei este primul pas spre controlul cetățeanului. Fără să exagerez, libertatea presei este prima baricadă spre un stat totalitar.
Nu trebuie să ne așteptăm ca altcineva să ne apere libertatea de expresie. Nu statul sau politicul au nevoie de o presă liberă, ci societatea. Libertatea presei trebuie să o apărăm fiecare dintre noi.
Avem un foarte bun exemplu zilele acestea în Suceava. Cum ar fi evoluat criza de la Spitalul Județean Suceava dacă din primele zile mass-media nu ar fi publicat informații despre greșelile și ilegalitățile de acolo?
Nu a fost ușor, ni s-a obstrucționat permanent accesul la informație, s-a încercat intimidarea noastră cu amenințări cu dosare, politicienii au încercat să-și protejeze prietenii din managementul spitalului, dar ne-am făcut meseria. Am scris, printre altele, despre medicii sănătoși și infectați chemați laolaltă ilegal la ședințe, despre lipsa echipamentelor, despre favoritisme la testare și tratament, despre ingerința politicului în actul medical și multe altele. Iar asta a determinat într-un final o reacție a statului și, cu greu, o remediere a problemelor.
Faceți un scurt exercițiu de imaginație. Închipuiți-vă cum ar fi evoluat criza de la spital fără investigațiile din mass-media: aceiași oameni la butoane, aceeași atitudine față de angajați și pacienți, acieași politicieni ascunzând gunoiul sub preș.
Măcar acum, o dată pe an, să facem acest exercițiu de imaginație și să ne închipuim cum ar fi astăzi societatea fără libertatea de expresie.
0 Comentarii