skip to main | skip to sidebar

A murit Păunescu. Şi?

Adrian Păunescu

Văd că prompteristele au bătut câmpii toată ziua despre moartea lui Adrian Păunescu.
Tot felul de scribălăi comunişti au fost sunaţi sau invitaţi prin studiouri de televiziune să deplângă moartea măreţului poet.
Dincolo de metrii cubi de poezii scrise la kilogram, eu cred că din ce a compus Păunescu istoria va reţine doar această operă a inegalabilului poet, scrisoarea adresată "Măriei sale" Nicolae Ceauşescu:


Stimate tovarăşe Nicolae Ceauşescu,

Trist şi singur şi umilit, cum sunt, dat la o parte de forţe obscure din prima linie a luptei pentru afirmarea „Spiritului Ceauşescu“ în viaţa publică românească, pierzându-mi aproape orice speranţă că acolo, sus, unde sunteţi, glasul meu se va auzi, datorită norului greu penetrabil de calomnii în care am fost învăluit, uitând probabil în tristeţea mea sinucigaşă chiar şi ştiinţa de-a mă mai eventual bucura, am avut, totuşi, marea fericire de-a citi cuvântarea dumneavoastră de la Şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român de joi 6 februarie 1986.

Începusem să cred că adevărul va ajunge greu la dumneavoastră şi boceam cu capu-n pernă, câteodată, pierderea acestei şanse, pe care mi-o explicam prin sistemul triumfalist şi viciat, de dezinformare criminală, care e aproape fatal să apară într-o lume care nu-şi mai conservă dialectica şi opoziţia.

Vreau să vă spun, tovarăşe Nicolae Ceauşescu, clar şi din tot sufletul meu, că, şi dacă în România ar fi 200 de partide, eu tot în partidul condus de dumneavoastră aş face cerere de înscriere sau reînscriere, chiar dacă aş şti că alte partide m-ar plăti, iar partidul acesta mi-ar mai da o dată vot de blam cu avertisment.

Nu sunt un apucat, nu sunt un nebun, dar sunt un patriot adevărat care nu poate să nu observe că în problemele fundamentale ale României aveţi o scânteie divină şi vă călăuzeşte un geniu lăuntric.

Vineri, 7 februarie, am căutat un ziar cu cuvântarea dumneavoastră în toată Capitala, îmi spusese tata de cu noapte că v-a auzit la televizor şi că aţi vorbit extraordinar. Tata are 70 de ani şi mă roagă să vă transmit că, dacă e nevoie de dânsul pentru apărarea României şi a fiinţei dumneavoastră, la care ţine ca la adevăratul eliberator al ţării, vă stă la dispoziţie cu viaţa lui, pe care n-au ocolit-o dramele, puşcăriile, nedreptăţile, dar în care nu şi-a permis niciodată să-şi trădeze credinţa în ceea ce a iubit şi iubeşte.

Şi-ntr-un târziu am găsit un ziar, şi parcă nu-mi venea să-mi cred ochilor. Nu m-am îndoit niciodată de marea dumneavoastră iubire pentru adevăr, dar am ştiut că mulţi şi-au construit carierele minţindu-vă.

Dar când am văzut că sunteţi încă atât de tânăr, atât de curajos, atât de lucid, atât de realist şi de necruţător cu adevăraţii responsabili ai diverselor necazuri, pe care le trăieşte minunatul popor, zbuciumatul popor, din al cărui geniu sunteţi nutrit, am înţeles nici pentru mine, nici pentru ceilalţi oameni, care au fost îndepărtaţi sistematic şi programatic de dumneavoastră, nimic esenţial nu e pierdut.

Că am pierdut funcţii, că am fost terfelit, că mi s-au oprit cărţile şi mi s-a confiscat abuziv ceea ce am construit corect la Breaza, că nu mi se mai îngăduie să public şi că sunt practic interzis în ţara mea nu înseamnă nimic: un fleac în raport cu marea fericire, cu extraordinara fericire că Tovarăşul nostru, că Omul nostru, în care ne-am investit speranţele şi tinereţea, ştie adevărul despre ţară şi nu-i lasă pe mincinoşi, pe duri, pe incompetenţi să triumfe.

La multe rele v-au îndemnat ei şi unele, din păcate, s-au şi comis, dar există o compensaţie istorică, există o revanşă a adevărului şi sunteţi autorul unui gest pe care mă văd obligat să-l numesc istoric, deşi cuvântul „istoric“ e cam obosit de prea multă întrebuinţare, şi când trebuie, şi când nu trebuie.

Iubite tovarăşe Nicolae Ceauşescu, profetice cuvinte aţi rostit şi bine aţi făcut că le-aţi lăsat să apară, să fie cunoscute de acest popor care vă iubeşte, în ciuda faptului că îl fugăresc şi-l chinuie diverşi oameni cu putere, care au neruşinarea să se prevaleze de numele dumneavoastră în acţiunea lor de subminare a economiei naţionale, a agriculturii româneşti, a spiritualităţii româneşti, pentru că, după toate acestea, cred ei, ajungându-se la faliment, România să fie uşor remorcată de falsele idei înnoitoare de la răsărit.

Şi ce-or mai vrea ei? În loc de Hora Unirii, pe care dumneavoastră aţi restituit-o ţării, să ieşim în piaţa mare şi să jucăm, în frunte cu incompetenţii, pe care i-aţi demascat, la începutul acestui februarie 1986, şi care nu vă vor iubi niciodată, să ieşim şi să jucăm o Gorbaciovskaia pe furate, până într-un punct, şi-un ceardaş, o Kadarească de la acel punct încolo.

Eu, tovarăşe Secretar General, fie că mă vor omorî azi, fie că mă vor ierta până mâine, înjurat şi de Europa Liberă şi de Moscova, şi de Budapesta şi vai, şi de Bucureşti, cred în ceea ce am apucat să cred în August 1968, când mi-aţi făcut onoarea să mă primiţi în singurul partid comunist care s-a opus deschis violenţei, invaziei, coaliţiei împotriva libertăţii, Partidul Comunist Român.

Mi s-a putut părea, şi-mi dau seama că am greşit, că adevărul nu va mai ajunge niciodată întreg la dumneavoastră. Dar sufletul dumneavoastră întreg, mintea dumneavoastră pătrunzătoare, caracterul dumneavoastră neînfricat v-au condus spre o analiză de o unică acuitate şi care trebuie să rămână în istoria economică şi socială a României moderne un document definitiv.

Vedeţi dumneavoastră, cuvintele sunt iarăşi prea obosite, prea le-au ponosit vopsitorii de ocazie, linguşitorii de toată mâna şi detractorii de toate felurile. Dar cu ce să vă comunic emoţia mea? Acesta este Adevăratul Nicolae Ceauşescu al Istoriei Românilor, marele patriot revoluţionar, necopleşit de rutină şi capabil de gesturi epocale, pe care noi toţi ceilalţi s-ar cuveni să-l transformăm în realitate. În valori, competenţe, beneficiu social.

Acum, poporul român aşteaptă măsurile organizatorice pe care le anunţă cuvântarea şi care să aşeze lângă dumneavoastră oameni competenţi şi credincioşi. Dar acelaşi popor care vă iubeşte aşteaptă şi acele acte revoluţionare prin care sistemul osificat şi nefertil pentru înnoiri să fie radicalizat, spre a purta nu amprenta leninistă, ci amprenta lui Nicolae Ceauşescu, cel mai de seamă gânditor politic al situaţiei României sale.

Ştiţi, desigur, mai bine decât noi toţi, dar vă reamintesc şi eu, că oricâte schimbări de persoane aţi face, dacă nu va funcţiona corespunzător sistemul, cu o reală competiţie a valorilor şi cu o vie înfruntare a opiniilor într-o corectă luptă de idei (cum aţi cerut cândva într-o analiză a dezvoltării ştiinţelor sociale), situaţia nu se va putea modifica esenţial.

Va trebui ca democraţia pe care aţi promovat-o principal şi neabătut să funcţioneze ca o nouă pârghie a progresului economic: şi în industrie, şi în agricultură, şi în ştiinţă, şi în cultură. Dar, vai, Tovarăşe Nicolae Ceauşescu, ca să vă dau un exemplu: ajunge un singur Dulea la un car de cărţi şi întreaga producţie editorială stă, iar fierberea în cultură nu e bună şi nu face bine renumelui culturii române.

Mă-nchin dumneavoastră pentru fantastica, surprinzătoarea capacitate de a redescoperi adevărul, îmi pare rău că rănile pe care le port nu-mi îngăduie să susţin o campanie publică de analiză şi subliniere a ideilor pe care le-aţi esenţializat în cuvântarea din 6 februarie 1986.

Pot doar să vă mulţumesc şi să sper că mă va găsi viu momentul în care eventual ar mai fi nevoie de mine. Vă vrea ţara, aşa vă iubim noi, aşa ne faceţi să ne ridicăm şi din morţi, pentru a dovedi că, într-adevăr, cum spuneţi, o ţară nu se face cu justificări, ci cu fapte.

Să trăiţi, Măria Voastră! Şi să nu lăsaţi pe cei ce se ascund sub justificări demagogice să compromită în vreun fel această Adresare Către Naţiune care, în ciuda conciziunii ei, are valoarea unui adevărat Raport de Epocă. Să fiţi sănătos, omule bun şi drept, pentru a putea scoate de guler din scena politică fariseii şi pentru a ne conduce cu geniul dumneavoastră izbăvitor.

Iată de ce am considerat că nu e deplasat să vă trimit aceste rânduri. Ar fi, după opinia mea, normal ca lipsurile constatate de dumneavoastră şi arătate naţiunii să fie analizate atent, pentru ca valoarea documentului pe care ni l-aţi oferit să nu rămână izolată, vremelnică şi să nu pară o terapie momentană, când e vorba de fapt de nişte vicii de fond, care ţin în loc mersul înainte al acestei patrii care vă e atât de scumpă. Aş vrea să cred că noi toţi vom înţelege în spirit critic şi autocritic marele dumneavoastră exemplu de înţelepciune şi curaj.

Să trăiţi, Măria Voastră!

Adrian Păunescu, noaptea de 7 spre 8 februarie 1986

Scrisoarea a fost însoţită şi de o poezie, evident:

„Vă mulţumesc“

Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986

„Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

Acest popor doreşte întregul adevăr
Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
Ca-n ‘72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

Ce radicalitate în felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

În vremurile grele pe care le trăim
Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“

Articole recomandate:

    Adrian Paunescu, politice

Comentează folosind Facebook:

12 comentarii:

  1. Scrisori şi imnuri de astea au scris mulţi, dar pentru asta nu au devenit nimic notabil în conştiinţa colectivă. Păunescu a fost mare pentru altceva, iar după moarte va deveni imens.

  2. camil are dreptate. ma asteptam ca de data asta sa gandesti diferit. imi pare rau ca ai vazut in paunescu doar omagiile catre conducator.si acum imi amintesc prin 85, cum ascultau ai mei inregistrari cu cenaclul flacara la casetofonul rusesc pe care dadusera doua salarii
    ca o paranteza, si eu am scris o poezie .... patriotica ce s-a publicat in Luceafarul copiilor, parca prin vara lui 89. si? asta inseamna ca am fost scribalau comunist? tin sa-ti spun ca in alta revista de profil - Cutezatorii, parca prin 80 e si un articol despre pionierul Mircea Badea. cred ca pe el il apreciezi mai mult. sau tot scribalau e?
    ce stii tu despre paunescu? omul paunescu? e usor sa-l critici...
    ar trebui sa iti intrebi cunostintele mai in varsta ce a insemnat el pentru generatiile 70 si 80. cu titlu de exemplu, imi povesteau unii ca in satul bunicilor, undeva langa dorohoi, alerga tineretul in centrul satului sa asculte la difuzor emisiunile cu cenaclul flacara. emisiuni care, intr-un noian de stiri privind raportarile la hectar, depasirea planului cincinal si cotele apelor dunarii, erau poate singurele care trezeau ceva in utecisti, pionieri si tineri membri de partid. La mine in casa, la o aniversare, alaturi de prieteni, parintii cantau melodii lansate de cenaclul flacara, de omul care i-a format pe vali sterian si tatiana stepa, vasile seicaru, victor socaciu si stefan hrusca etc.
    judeca omul si prin prisma lucrurilor pe care ai putea sa le consideri pozitive. te intreb : l-ai cunoscut pe omul paunescu? eu da, chiar si daca a fost pret de cateva minute. si nu as putea sa-l judec asa cum faci tu. sunt oameni din suceava, pe care presupun ca ii cunosti, care au cantat in cenaclul flacara, au avut spectacole in tara in cadrul concursurilor. cum ar fi doina b. de ce nu ii intrebi pe ei cine a fost paunescu? caci tu nu ai de unde sa stii. la vremea cand romanii se bateau sa prinda un loc la spectacolele sale, prioritatile generatiei tale erau inghetata polar la 3 lei, praful de citronada, marmelada vrac, lipiciul Pelikan in cutii de plastic si cu lopetica - foarte dulce si bun la gust, biscuitii Voinicel, brifcorul, helasul, bomboanele Olimpic cu dextroza si guma tipi-tip. cam asta e ceea ce stia generatia ta la vremea cand paunescu era primul roman, singurul care ii facea sa uite, chiar si pentru cateva clipe, de nevoi, de frig, de lipsa curentului electric, de cozile la zahar si ulei.
    cam asta e "maretul poet" despre care spui ca il plang "scribalaii comunisti".

  3. camil are dreptate. ma asteptam ca de data asta sa gandesti diferit. imi pare rau ca ai vazut in paunescu doar omagiile catre conducator.si acum imi amintesc prin 85, cum ascultau ai mei inregistrari cu cenaclul flacara la casetofonul rusesc pe care dadusera doa salarii
    ca o paranteza, si eu am scris o poezie .... patriotica ce s-a publicat in Luceafarul copiilor, parca prin vara lui 89. si? asta inseamna ca am fost scribalau comunist? tin sa-ti spun ca in alta revista de profil - Cutezatorii, prin 81-82 e si un articol despre pionierul Mircea Badea. cred ca pe el il apreciezi mai mult. sau tot scribalau e?
    ce stii tu despre paunescu? omul paunescu? e usor sa-l critici...
    ar trebui sa iti intrebi cunostintele mai in varsta ce a insemnat el pentru generatiile 70 si 80. cu titlu de exemplu, imi povesteau unii ca in satul bunicilor, undeva langa dorohoi, alerga tineretul in centrul satului sa asculte la difuzor emisiunile cu cenaclul flacara. emisiuni care, intr-un noian de stiri privind raportarile la hectar, depasirea planului cincinal si cotele apelor dunarii, erau poate singurele care trezeau ceva in utecisti, pionieri si tineri membri de partid. La mine in casa, la o aniversare, alaturi de prieteni, parintii cantau melodii lansate de cenaclul flacara, de omul care i-a format pe vali sterian si tatiana stepa, vasile seicaru, victor socaciu si stefan hrusca etc.

  4. scuze de repetarea primei parti. ceva probleme cu internetul. sper ca nu faci pe mogulul si stergi comentariul

  5. ba zara, esti un prost

  6. 1. Cenaclul Flacăra, pe lângă lansarea unor artişti care au confirmat, a fost doar modul prin care Partidul controla şi manipula tânăra generaţie. Eu am văzut vreo două înregistrări pe YouTube. Dacă nu găseşti mesajele subliminale înseamnă că vorbesc degeaba.

    2. Mircea Badea e unul dintre românii care îşi spun punctul de vedere. Sunt foarte mulţi ca el. Diferenţa e că Badea o face la televizor. Nu am de ce să îl apreciez mai mult decât pe orice alt român care gândeşte cu capul lui şi nu ia mură-n gură ce i se transmite prin diverse canale.

    3. Faptul că avea maşină la scară, cu rezervorul întotdeauna plin, că nu stătea la coadă la aprozar pentru o portocală şi un kil de ulei şi că avea video şi televizor color nu-ţi dă impresia că era unul dintre protejaţii regimului? Eu nu am prins acele vremuri dar voi le uitaţi prea repede. Memoria selectivă poate fi educată să-ţi arate şi cealaltă faţă.

    4. Perioada în care a fost marginalizat şi s-a declarat mare dizident e o glumă proastă. Păcat, ştiai că tatăl lui a fost membru PNL şi a fost deţinut politic? În schimb Păunescu şi după decembrie '89 s-a înscris în Partidul Socialist al Muncii.

    5. Ai uitat că soţia lui Păunescu (unii zic că de fapt fiica lui) a omorât trei oameni şi pe unul altul l-a nenorocit pe viaţă. A scăpat fără nicio zi de închisoare după ce le-a umplut buzunarele de bani rudelor celor morţi. Moral, nu?

  7. zara a luat o palma de la unul pe care l agresa cu microfonul. Si???? (ca sa fim in aceeasi directie)

  8. Dinule, câţi dintre cei care au omorât oameni pe şosele, cei mai mulţi beţi fiind la volan, sunt acum în închisori? Toţi sunt liberi. Nu e o excepţie soţia lui Păunescu, statul nostru e bolnav şi cei care au puterea nu doresc să facă nimic să fie altfel.
    Eu te întreb altceva, de ce toţi privilegiaţii regimului trecut, care se bucurau de aceleaşi facilităţi şi avantaje, nu au făcut nici 1 la sută din ce a izbutit Păunescu pentru cultură, ţară şi oameni?

  9. camil, bine punctat
    tu ai lucrat in presa, ai vazut mai multe, ai avut ocazia sa cunosti mai multe. ma bucur ca impartasim aceleasi ganduri despre paunescu.
    cat despre justificarile lui dinu, punctate sistematic si fortate pentru a justifica pornirea sa impotriva lui paunescu, ma mentin la cele spuse mai sus.
    dinule, pe un blog poti scrie si bune, nu numai treburi acide.
    si permite-mi sa-ti spun.... nu cred ca erai tu in masura sa faci critica lui paunescu.
    poate sa fi facut altii cu o anumita etate, care au rubrici la tv si radio locale, mult mai de succes decat blogul tau. dar nu ai sa-i vezi pe acestia facand asta. poate pentru ca au simtit si ei ceva la vremea lor. si poate pentru ca o urma de respect.
    "Eu am văzut vreo două înregistrări pe YouTube. " ziceai mai sus. si asta a fost fundamentul pe care ti-ai cladit critica? tu faci articole dupa youtube? puteai sa scrii ca ai vb cu 15 insi din sv de o anumita varsta care sa-ti confirme cum e cu controlul maselor.
    ai mai scris despre privilegiile sale, despre orientarea politica.... etc. au fost probabil , dar asta nu-ti da dreptul sa calci in picioare numele unui mare roman. cu accidentul si eu am fost intrigat la vremea respectiva.
    de fapt nu are rost sa mai continui.
    vei scrie iar justificari ca ai vazut pe youtube nuj ce clipuri, ca ai primit notificari pe facebook ca paunescu nuj ce a mai facut, ca ai studiat contul de hi5 a fiicei lui paunescu...
    concluzia e ca nu erai tu in masura sa faci critica unui MAESTRU

  10. Dinule, esti jurnalist doar pt ca iti place tie sa te numesti asa :) Daca erai jurnalist din "seva" stiai din start ca omul Paunescu nu a fost niciodata una si aceeasi cu poetul Paunescu. Sa amesteci cele doua laturi este o porcarie. Iti place tie sa fii Gica Contra in situatia de fata numai ca te-ai lipit ca nuca-n perete :)).

  11. Mde, draga Dinule, moartea lui A.P. nu schimba cu nimic privelistea romaneasca; adică n-o face nici mai hâdă, nici mai frumoasă. A.P. a fost, de buna seama - bunăoară -, şi cel din fotografia de mai sus, şi cel cu scrisoarea reprodusă mai sus, şi cel cu acele versuri din februarie 1986. Acum însă depinde noi ce reţinem ca important din existenţa lui (şi, evident, raportându-i existenţa la epocă). Poate că e ca şi cum am evalua un pahar cu apă până la jumătate. E gol paharul, e plin?
    Toate cele bune!

  12. Limbricul cand isi depune ouale isi scoate putin coada in regiunea anusului, te gadila ca sa te scarpini si sa-ti bagi ouale sub unghii apoi se retrage inapoi in rahat.
    Cum ar putea intelege ce a insemnat Paunescu daca nu stie cum este lumina?

Trimiteți un comentariu

Poţi utiliza unele etichete HTML, cum ar fi <a href=""></a>, <b></b>, <i></i>.

 

Dinu ZARĂ Copyright © 2009 - 2015. Vizitează şi Dinu ZARĂ - FotoBLOG şi Suceava: Presa Online